Știi un trainer bun și vrei să-l vezi pe Acadego? Zi-ne și nouă!

01
Sep

0
alegeri

Alegeri în comunicare

Ce îmi place cel mai mult la trainingurile de comunicare asertivă pe care le susțin este momentul „AHA!” prin care trece inevitabil fiecare participant, într-o măsură mai mare sau mai mică.

De la faptul că realizează că e ok ca cineva drag să se supere pe ei, până la detașarea, măcar un pic, de temuții „ceilalți”. Că nu contează ce cred, ce simt, ce fac ceilalți într-o măsură atât de mare încât să ne construim viața în jurul lor. Că înainte de a-i pune pe „ceilalți” mai presus de mine, e bine să analizez consecințele și să fac o alegere în cunoștință de cauză.

Că e în regulă să spui ce ai pe suflet, că poți cere o mărire de salariu, că poți refuza o oportunitate, că poți spune cuiva „nu mă interesează”, că îți poți schimba job-ul, că poți cere mai mult timp pentru tine, că e în regulă să te iubești pe tine un pic mai mult.

Și povestesc destul de des despre asumarea consecințelor acțiunilor noastre în comunicare. Că, nu, nu e în regulă să îi rănim pe ceilalți, dar  nici pe noi nu e în regulă să ne rănim. Că este nevoie să știu ce sentimente pot stârni comportamentele mele în ceilalți și să analizez dacă pot să trăiesc cu asta, dacă principiile mele de viață, valorile mele nu întră în conflict cu aceste consecințe.

Și cel mai clar de ilustrat este pe încercarea de a spune NU într-un mod asertiv.

De obicei spunem DA, în mod impulsiv, lăsându-ne influențați de presiunea socială și insistența celorlalți. Nu e frumos să refuzi pe cineva care te-a ajutat în trecut. Nu ai cum să refuzi un prieten să se „cazeze” la tine pentru câteva zile pentru a-și rezolva o problemă. Și după ce accepți, începi să te plângi că, uite… trebuie să o faci și pe asta, deși nu-ți convine.

De fapt se poate să refuzi. Problema este cu acceptarea consecințelor. ”O să creadă că sunt bădăran dacă nu îl ajut și eu la rândul meu”. „N-o să mă mai considere prieten dacă îl refuz”.

Dacă stau bine și mă gândesc, analizez consecințele și văd ce pot accepta și ce nu, pot să spun NU în cunoștință de cauză. Cunosc consecințele răspunsului meu, le accept și ghici ce? Nu mă mai plâng. Pentru că eu am făcut o ALEGERE în cunoștință de cauză.

Și uite ceva care să te ajute un pic mai mult să spui NU. Oamenii care vor să te convingă să spui DA, folosesc câteva tactici, una dintre ele este aceea de a face COMPLIMENTE. Oamenii care folosesc această tactică încep prin a-ți spune cât de bine te pricepi tu într-un domeniu și apoi îți cer să îi ajuți FIX în acel domeniu. „Vai, dar ce frumos scrii! Nu vrei tu să faci minuta ședinței. La cât de frumos scrii cred că în sfârșit o să înțeleagă toată lumea. Chiar n-am mai văzut un scris așa frumos ca al tău.” De obicei ne fâstâcim și acceptăm, deși ne-am fi dorit să refuzăm.

Și sunt câteva tactici care te pot ajuta să spui NU mai ușor, una dintre ele fiind și preferata mea: Placa stricată. Cei care vor să spunem DA, de obicei sunt insistenți și atunci când le prezentăm un motiv pentru care refuzăm, găsesc imediat o soluție. Greșeala pe care o facem cu toții este să aducem un alt argument și apoi altul, până când rămânem fără argumente și inevitabil spunem DA.

Iată un exemplu frivol:

Să presupunem Ana mă invită să ieșim în club. Putem avea un dialog de genul:

– Nu pot să merg că vine mama pe la mine.

– Lasă, nu contează, o luăm și pe mama ta doar a fost și data trecută.

– Da, dar ar trebui să mă spăl pe cap.

– Lasă că oricum ți se îmbâcsește  părul de fum, te speli mâine.

– Bine, dar voiam să citesc ceva.

– Hai, mă! Uite, vin mâine pe la tine și citim împreună.

Ce s-a întâmplat? Ana mi-a găsit soluții la toate motivele și nu-mi rămâne decât să accept să ies în club. Dar dacă aplic tehnica plăcii stricate, dialogul poate fi cam așa:

– Nu pot să merg că vine mama pe la mine.

– Lasă, nu contează, o luăm și pe mama ta doar a fost și data trecută.

– Apreciez oferta, dar nu pot să merg, voi sta cu mama.

– Hai tu, nu fi așa antipatică și așa n-am mai ieșit de multă vreme.

– Te înțeleg, însă nu pot să merg.

– Bine, atunci hai puțin, stăm doar o oră și apoi te întorci acasă.

– Îmi pare rău, te rog să înțelegi că nu pot să merg.

 

Spor la comunicat!

Fără comentarii

Răspunde